AGENTIA DE ARBITRAJ SI MEDIERE CONTRACTUALA - confidential SRL. - Expertul in Afaceri al Companiei Dumneavoastra arbitraj@aol.com Tel.: 004.0724581078
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
AGENTIA DE ARBITRAJ SI MEDIERE CONTRACTUALA - confidential SRL. - Expertul in Afaceri al Companiei Dumneavoastra arbitraj@aol.com Tel.: 004.0724581078
6 comentarii:
Discriminarea s-a certificat, pentru prima dată, de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). În baza deciziei CNCD, unii magistraţi au declaşat acţiuni la colegii lor judecători, iar instanţele au admis. Ulterior, pe bandă rulantă, astfel de acţiuni - făcute în numele asociaţiilor de magistraţi, care au proliferat din 2005 - au fost admise, iar statul este şi acum bun de plată.
Dincolo de incoerenţa legislativă, roba de judecător n-are nimic de-a face cu cerşeala la colegi pentru rotunjirea veniturilor, iar a executa statul dând onorariu executorului judecătoresc aproximativ aceeaşi sumă revendicată deja frizează ridicolul.
În "considerarea egalităţii de drepturi şi obligaţii", magistraţii au declanşat acţiuni în instanţă de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv recunoaşterii gradului profesional de judecător de tribunal, respectiv, de curte de apel.
Au fost formulate acţiuni de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).
Solicitarea recunoaşterii gradului profesional de judecător de tribunal, respectiv, de curte de apel, este motivată de îndeplinirea condiţiei vechimii de 5, respectiv, 6 ani în funcţia de judecător, potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precum şi celelalte criterii prevăzute de lege pentru recunoaşterea gradului profesional.
Totodată, în susţinerea cererilor formulate, magistraţii au invocat decizii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost anulate Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulate de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv de către procurori de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
"Soluţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - împotriva acestor hotărâri au formulat recursuri toţi procurorii vizaţi de respectivele hotărâri, iar soluţiile date în cauzele soluţionate până în prezent de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost de admitere a recursurilor, anulare a hotărârilor atacate, cu consecinţa admiterii cererilor recurenţilor de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", spun magistraţii
În motivarea soluţiilor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au solicitat promovarea la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet, iar prin hotărârea CSM s-ar fi făcut confuzie între efectele instituţiei promovării procurorilor şi cele ale instituţiei numirii acestora;
Instanţa supremă a reţinut că nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului instanţei supreme ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor DIICOT în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului ICCJ.
CSM susţine că discriminarea este produsă în raport de ceilalţi procurori şi de toţi judecătorii - în materia pomovării magistraţilor -, arătând că regula o constituie concursul organizat la nivel naţional, regulă care nu cunoaşte nicio derogare, iar excepţiile trebuie să fie exprese, nu deduse indirect şi forţat.
CSM subliniază faptul că prelevarea procurorilor DNA şi DIICOT de alte dispoziţii legale, vizând caracterul special al structurii din care fac parte (dispoziţii care nu prevăd înlăturarea obligaţiei de participare la concursul naţional pentru obţinerea gradului profesional), pentru înlăturarea regulii imperative a concursului, reprezintă o fraudă la lege tipică.
Pornind de la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare, Curtea Constituţională, prin decizia 866/2006, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea 303/2004, în ce priveşte cerinţa îndeplinirii funcţiei de judecător în ultimii doi ani prealabili promovării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că aceste dispoziţii nu ţin seama de statutul de magistrat al procurorilor şi încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Crearea jurisprudenţială a unei căi lăturalnice pentru anumiţi procurori pentru a accede în gradul cel mai înalt şi, posibil "omisso medio", prin eludarea concursurilor la care judecătorii şi ceilalţi procurori sunt supuşi, contravine dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului 137 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, susţine CSM.
Printr-un simplu interviu susţinut pentru numirea la DNA şi DIICOT, fără criterii prestabilite şi ignorarea Consiliului Superior al Magistraturii, eludând trei concursuri de promovare, un procuror cu grad de parchet de judecătorie, cu 6 ani vechime în funcţie, obţine grad corespunzător Parchetului Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
În ciuda susţinerilor CSM, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contenciso administrativ a admis pe bandă cererile procurorilor DNA, DIICOT şi a altor magistraţi.
Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, discriminarea se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic diferit unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. Ori, în mod constant Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererile judecătorilor şi procurorilor care nu îndeplineau condiţiile legale pentru recunoaşterea gradului profesional superior.
Consiliul Superior al Magistraturii a respins, ca neîntemeiate, solicitările similare formulate de mai mulţi judecători, de recunoaştere a gradului profesional de judecător de tribunal, respectiv de curte de apel, însă instanţa supremă respinge argumentele CSM în acsete cazuri de recunoaşterea gradului profesional, promovând pur şi simplu, fără examen, magistraţi.
Efecte sunt şi de ordin financiar, pentru că promovarea înseamnă automat majorarea salariului şi a sporurilor, obţinute în baza discriminărilor invocate.
Pe de altă parte, nu numai magistraţii sunt cei care reclamă drepturi salariale, ci şi angajaţi ai personalului auxiliar.
De exemplu, anul trecut, aproximativ 2.000 de procese au fost deschise Ministerului Public. Un număr de 187 de angajaţi au dat în judecată Ministerul Public şi au cerut acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică prevăzut de Legea 50/1996, iar şase angajaţi au câştigat acordarea diferenţelor de salarizare a funcţionarilor publici din teritoriu faţă de funcţionarii publici din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, 38 de angajaţi ai Parchetului au obţinut sporul de confidenţialitate, iar alţi şase au dat în judecată instituţia pentru a obţine sporul de periculozitate, arată Ministerul Public.
Alţi angajaţi şi-au dai instituţia în judecată pentru plata "sporului pentru şedinţele de faliment" şi pentru "sporului de urmărire penală".
Sporul de calculator reclamat a fost câştigat de doi angajaţi, alţi 27 pierzând procesul, adaugă Ministerul Public.
Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a făcut apel la magistraţi să-şi tempereze acţiunile împotriva Ministerului, instanţele oblige Ministerul Finanţelor să aloce fondurile pentru plata sumelor cerute de judecători şi procurori în procese.
"Ţinând seama de faptul că Ministerului Economiei şi Finanţelor îi incumbă, potrivit art.19 din Legea 500/2002, obligaţia întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, iar în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, pârâtul Ministerul Justiţiei s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătoreşti, instanţa va obliga pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor stabilite prin prezenta hotărâre", se arată în motivarea deciziei privind-o pe Maria Huza - fost membru al CSM, magistrat pensionat - în care Curtea de Apel Bucureşti acordă "plata către reclamantă a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, din indemnizaţia brută lunară pentru perioada aprilie 2005 - 1 februarie 2006, actualizată cu indicele de inflaţiei de la data naşterii dreptului până la plata efectivă a acestuia".
(Material realizat de Lucia Efrim şi Irina Dârlea; toto@mediafax.ro, irina.darlea@mediafax.ro)
Investitiile straine: ruptura inevitabila din 2009Desi nu se vrea – sub motivatia nearticulata dar subinteleasa de a nu supara cumva capitalul strain, mantuitorul din noua religie din Romania – 2009 va obliga, cel mai probabil, dar in sfarsit, la intreprinderea acelor studii si analize oficiale asupra impactului investitiilor directe straine asupra cresterii economice induse, asupra ocuparii fortei de muna, asupra balantei de plati. Pana acum analizele au fost limitate rudimentar la suprafata lucrurilor, cazand adesea in derizoriu.
Sunt notorii in acest sens abordarile privind contributia la balanta de plati. Investitiile straine directe sunt vazute aproape exclusiv ca niste intrari cu contributie pozitiva la balanta de plati. Oficialii se reped sa le contabilizeze ca intrari, spre a ne arata ce finantare zis „autonoma“ ofera acestea deficitului de cont curent.
Spre nenorocul lor, investitiile directe straine anuale, in ciuda cresterii lor, n-au mai putut tine pasul cu fulminanta sporire a deficitului de cont curent extern, contribuind mereu mai putin la „acoperirea“ acestuia.
In 2009 se va produce probabil ruptura. Din cauza recesiunii din principalele tari furnizoare de investitii directe in strainatate si in general a crizei financiare internationale, cele mai multe analize de specialitate prevad o scadere la jumatate fata de anul 2008 a intrarilor de investitii directe straine.
Ar fi vorba de intrari de maximum 4-5 miliarde euro. In schimb, in acelasi context de criza, iesirile sub forma de repatrieri de profituri din investitiile directe straine vor spori si mai abitir decat pana acum, repatrieri care sa alimenteze cat de cat nevoile de lichiditate din redutele financiare principale care, pentru mai toate multinationalele de pe la noi, se gasesc in Occident.
A vedea investitiile directe straine doar ca intrari este o pura stupizenie. Inseamna a nu tine cont in fond de motivatia pentru care au venit aici – sa faca profit! Motivatie normala si deloc de incriminat!
Sa analizam ce spun datele statistice. In perioada 2005-2007, au existat intrari sub forma de investitii directe straine de circa 21 miliarde euro, incluzand deci si exceptia nerepetabila a banilor obtinuti pentru vanzarea BCR.
In acest timp, au iesit din tara sub formna de dividende repatriate, obtinute din investitii straine directe, peste 10,3 miliarde euro. Cu alte cuvinte, una peste alta, valori la jumatatea intrarilor.
In 2008 au intrat in tara vreo 9 miliarde euro investitii directe straine. Nu sunt inca disponibile datele cu privire la iesirile sub forma de dividende repatriate. Aproape nici nu este nevoie de a se sti o asemenea cifra pentru a estima ce se va intampla in 2009, tinand cont de prabusirea la jumatate a intrarilor.
Una peste alta, se va intra in faza a doua a investitiilor straine intr-o tara! Experienta istorica arata aproape fara exceptie, pe ansamblul tarilor lumii, ca investitiile directe straine ajuta balanta de plati a tarilor-gazda doar intr-o prima faza (cea de inceput).
Dupa aceea, dintr-o a doua faza, in care insasi motivatia pentru care au venit in tara respectiva investitiile straine isi face efectele, impactul asupra balantei de plati devine negativ, intrarile de investitii noi nemaicompensand iesirile sub forma de profituri repatriate.
S-a dovedit ca faza a doua incepe in general dupa 10-12 ani de la declansarea valului principal de investitii straine directe intr-o economie. Daca faza a doua incepe mai devreme, explicatia se afla in profiturile nefiresc de mari realizate de investitiile straine directe in tara cu pricina.
Acesta este scenarul mondial si nu vedem de ce ar fi altfel in Romania!
Cel mai probabil, Romania va intra inca din 2009 in faza a doua a impactului investitiilor directe straine, adica la numai vreo sase ani de la debutul propriu-zis al investitiilor straine in Romania, care poate fi considerat anul 2003. Dramatic, pur si simplu dramatic!
Evident, explicatia este aceeasi cu cea probata istoric: ratele inalte de profit, nefiresti, realizate de investitiile straine in Romania, dar uzuale in zonele tip tara bananiera, printre care se afla din pacate si Romania, chiar daca nu produce banane!
Viteza extraordinara a ajungerii in faza a doua este determinata de structura investitiilor straine in Romania, care s-au aglomerat in sectoare de profit rapid si lejer (retail, banci, imobiliar), iar acolo unde s-au implicat totusi in sectoare de forta (industrie sau energetica) au facut-o preluand structuri deja existente (evitand pornirea in afaceri de la zero) sau in distributii, si nu in productia de energie, deci acolo unde se pot obtine profituri maxime cu investitii minime.
Contributia investitiilor straine directe consta in aceea ca, prin desfasurarea unei activitati intr-o tara-recipienta, ajuta la ocuparea fortei de munca si la alimentarea bugetului.
Marele lor avantaj este ca suplimenteaza resursele investitionale intr-o perioada de slabiciune a resurselor interne. Evident insa, acest avantaj se pierde odata ce contributia investitiilor straine directe la balanta de plati devine nula sau negativa (faza a doua).
Valorificarea maxima a investitiilor straine are loc – daca are loc – pana la intrarea lor in faza a doua, cand resursele interne trebuie folosite pentru dezvoltarea infrastructurii publice si sociale.
Daca insa faza a doua intervine extrem de rapid, partida este pierduta, intrucat, oricat ai fi fost de genial si eficient in valorificarea resurselor interne, nu exista practic timp pentru a trage foloase de pe urma investitiilor directe straine ca aport la balanta de plati.
Dar pentru a spune intregul adevar, nu este cazul de a pune in carca fulminantelor profituri realizate de investitiile straine in Romania atat pierderea trenului in faza intai, cat si intrarea deosebit de rapida in faza a doua.
In strategia nucleului Uniunii Europene pentru inglobarea Estului, investitiile straine au fost vioara a doua. Rolul viorii intai a fost rezervat bancilor.
Marile vulnerabilitati externe ale Romaniei, atat de nefaste in conditiile crizei financiare si economice internationale actuale, precum si dezarticularea economica, deja aproape intratabila prin dezechilibrul de nerezolvat intre consum si productie, sunt inainte de toate opera bancilor straine, si nu a investitiilor straine.
Analiza de Ilie Serbanescu
Curs BNR
Ce sunt CDS-urile
Un credit default swap (CDS) este un instrument financiar derivat care are scopul de a transfera expunerea la riscul unor instrumente financiare cu venit fix (credite, obligatiuni) intre doua parti. Acest tip de instrument derivat a fost lansat de JP Morgan in anul 1997. Cumparatorul unui CDS este protejat impotriva riscului de neplata al respectivului instrument cu venit fix (default risk) in timp ce vanzatorul CDS-ului garanteaza bonitatea titlului care face obiectul swap-ului. Astfel, riscul de neplata este transferat de la detinatorul titlului cu venit fix la vanzatorul swap-ului. In cazul in care, de exemplu, un investitor detine o obligatiune (presupunem ca aceasta va fi rascumparata la valoarea nominala) si cumpara un CDS, el este cumparator al swap-ului si va primi valoarea nominala a obligatiunii, daca emitentul se afla in situatia de a nu putea plati cupoanele aferente si intra in incapacitate de plata.
CDS este similar unei asigurari deoarece ofera cumparatorului swap-ului protectie impotriva riscului de neplata, de downgrade sau orice alt eveniment negativ care afecteaza perceptia asupra bonitatii emitentului (si implicit pretul obligatiunilor emise de acesta). Vanzatorul contractului isi asuma riscul de credit in schimbul unei plati periodice asemanatoare unei prime de asigurare (spread-ul) si este obligat sa plateasca numai daca are loc un eveniment negativ. Cum CDS-ul nu este direct legat de un anume instrument, ci face numai referire al acesta, cumparatorul de CDS poate obtine protectie, dar si profit, atunci cand emitentul nu isi indeplineste obligatiile. Stingerea obligatiei vanzatorului se face fie prin livrarea valorii cash a obligatiunilor, fie a obligatiunilor de acelasi tip daca in contract se prevede astfel. Daca nu are loc niciun eveniment care sa afecteze calitatea creditului emitentului, vanzatorul swap-ului primeste plata periodica de la cumparator si obtine profit.
Protectie si speculatie
Ca si modalitate de protectie (hedging) un contract CDS poate fi utilizat daca se doreste reducerea expunerii la riscul de credit fara a vinde obligatiunile (ex. din motive fiscale). O a doua utilizare a CDS este legata de posibilitatea de a specula asupra calitatii creditului unei anumite entitati emitente. Data fiind cresterea exponentiala a pietei CDS, care a depasit cu mult valoarea pietei obligatiuniloir si a altor tipuri de credite la care ar putea face referire, este evident ca functia speculativa a devenit predominanta ( la jumatatea anului 2007 valoarea totala a CDS ajunsese la 45 trilioane de dolari iar in 2008 la circa 57 trilioane). In plus, insasi existanta si evolutia unor tipuri de astfel de swap-uri ofera o imagine asupra bonitatii (calitatii creditului) entitatii emitente de obligatiuni, prin analiza raportului dintre vanzatorii si cumparatorii swap-urilor. Alegand modul in care doresc sa mizeze pe situatia emitentului, marii investitori pot castiga acces la maturitati ale obligatiunilor care nu sunt disponibile, acces la piata obligatiunilor cand aceste titluri nu pot fi cumparate pe piata sau posibilitatea de a investi in imprumuturi externe fara asumarea riscului valutar (aceasta strategie inseamna de fapt ca swap-urile pot replica un portofoliu de obligatiuni). Astfel se obtine un portofoliu “sintetic” de obligatiuni, care are aceeasi expunere la riscul de credit si genereaza fluxuri de numerar conform pozitiei asumate (vanzator/cumparator).
.....vezi comentariul urmator....continuare
Tranzactionarea CDS
CDS-urile sunt tranzactionate foarte activ, deoarece putine sunt pastrate pana la scadenta. Valoarea unui CDS fluctueaza in baza evolutiei probabilitatii ca emitentul sa se confrunte cu un eveniment negativ. O probabilitate mai mare de a surveni un astfel de eveniment ar face CDS mai valoros pentru cumparator si mai putin valoros pentru vanzator. Opusul se intampla daca scade probabilitatea unui eveniment negativ. De exemplu, un investitor ar putea specula deteriorarea calitatii creditului unui emitent, cumparand protectie pentru un interval scurt de timp si sperand sa profite de pe urma tranzactiei. Inchiderea pozitiei (exit-ul) poate fi facut prin vanzarea acestuia catre o terta parte, inchiderea poztitiei prin cumpararea unui contract opus, sau prin reglarea diferentelor cu contrapartea contractului actual. Deoarece CDS se tranzactioneaza pe o piata de dealeri (OTC) iar activele suport sunt evaluate prin aplicarea unor modele, acest tip de investitie este recomandat in principal investitorilor institutionali. Piata CDS este nereglementata iar contractele ajung sa fie tranzactionate atat de mult incat uneori este dificil de aflat identitatea celeilalte parti, ridicandu-se problema capacitatii sale de a acoperi riscurile pe care si le asuma. Acest caz s-a aflat la originea unor pierderi financiare masive inregistrate de unele companii in contextul actualei crize, cand companiile in cauza au constatat ca, desi detineau CDS, protectia nu a putut fi asigurata de detinatorul obligatiei de plata, care le cumparase in scop pur speculativ.
Perceptia asupra riscului, evidentiata de spread-ul CDS
Spread-urile CDS (credit default spreads) sau pretul asigurarii contra riscului de neplata reflecta perceptia asupra riscului asociat de investitori unor titluri de credit emise de o entitate, iar atunci cand acestea sunt cumparate de jucatori internationali, reflecta si perceptia asupra riscului de tara.
Peste 58% dintre IMM-uri considera ca mediul de afaceri romanesc, in situatia actuala, nu este propice pentru dezvoltarea afacerilor, iar acesta situatie se prefigureaza si pentru anul 2010, potrivit datelor prezentate in "Carta alba a IMM-urilor din Romania 2009".In ceea ce priveste evolutia viitoare a mediului de afaceri pana la sfarsitul anului 2009 si in 2010, in aproximativ 58% dintre IMM-urile estimeaza ca mediul economic romanesc va stanjeni dezvoltarea companiilor si numai in 16% din firme se considera ca acesta va fi favorabil afacerilor, ceea ce reflecta neincrederea intreprinzatorilor intr-o redresare economica pe termen scurt si mediu.
Trimiteţi un comentariu